Tot din caiet

"Asa deci, adevarata comoara, cea care pune capat saraciei si necazurilor noastre nu e niciodata departe, nu trebuie cautata intr-o tara indepartata, ea zace ingropata in colturile cele mai retrase ale propriei noastre case, adica ale propriei noastre fiinte. E in spatele sobei, centru datator de viata si caldura care ne insufleteste existenta, inima inimii noastre, numai sa stim sa sapam. Dar mai e un fapt ciudat si constant, ca numai dupa o calatorie pioasa intr-o regiune departata, intr-o tara straina, pe un pamant nou, semnificatia acestei voci calauzindu-ne cautarea, va putea sa ni se reveleze. Si acestui fapt ciudat si constant i se adauga un altul: cel care nu reveleaza sensul misterioasei noastre calatorii interioare trebuie sa fie el insusi un strain, de o alta credinta si de o alta rasa." din Heinrich Zimmer, Jidovul ratacitor

Miscellaneous

"De aceea artistul este omul cel mai singur din lume: fiindca traieste, lupta, duce razboaie, moare, renaste, singur, intotdeauna singur." Notam eu intr-o agenda din 2005, citand din Anais Nin. Mi-au dat lacrimile de bucurie gandindu-ma la anii trecuti de care nu ne putem bucura la timp.

Life, love, lust, trust. Heaven is a garden.

Ma tot urmareste George Harrison in ultima vreme. Si multi asemenea lui. Poate pentru ca avea o voca asa calda si catifelata. Si bineinteles ca, ca orice om bun si talentat a trebuit sa faca un cancer, daca se poate la plamani si sa moara.

Eu cred cu incapatanare ca Raiul e o gradina mare, cu flori grase, cu roua pe ele, cu mangrove si cu multi, multi irisi.Si ca acolo ne asteapta zambind cei dragi, ne fac cu mana. Cei schilozi isi vor primi lipsurile inapoi, cei orbi -vederea, cei batrani -tineretea, cei stirbi - dintii, cei orfani -parintii, iar cei vaduvi - sotii. George Harrison a capatat doar o chitara, cred ca l-ar face fericit. Cam ca asta.

For you

Less than a dime, than a dime, than a dime.

Stiti ceva? Am revenit. Observ ca se poarta stilul agresiv pe bloguri, nu, nu am de gand sa il adopt, dar ma gandeam azi ce as putea sa scriu eu pe aici de acum incolo.

Pai eu as putea sa scriu urmatoarele: ceva suficient de general cat sa atraga atentia si sentimentul cititorilor sau ceva cat se poate de putin personal ca sa nu risc sa fiu considerata narcisista sau egoista sau mai stiu eu cum.

Mie mi se pare plictisitor sa scrii despre prea multe intimitati (daca le faci publice, nu mai sunt intimitati,dooh!), desi im ultima vreme observ ca se poarta blogurile cu pseudonim, in care autorii demiurgi scriu toate chestiile posibile, de la cat de mult le place sa faca sex, cu cine, de ce, pentru ce etc. Sau despre ce mananca, unde se duc, unii mai rasariti decat altii. Pe mine ma fac sa mustacesc chestiile astea, desi recunosc ca citesc cateva doar pentru a vedea pana unde pot ajunge.

Daca tot va place ceva sofisticat, iaca de la mine pentru voi:

O melodie calauzitoare

Multumim, Vasi si Anda!!!

Sunt din nou free lancer

Cu zambetul pe buze si cu inima deschisa va anunt ca a incetat colaborarea mea cu Draft One - galeria de proiecte din motive subiectiv-obiective :D.

Pe aceasta cale tin sa imi cer scuze colegilor carora le propusesem diverse colaborari.

Va tin la curent cu noutati.

4x4. INSTALATIA DE cARTE, vernisaj la Mogosoaia duminica, 6 septembrie 2009, ora 18:00

Discursul de vernisaj
Francisc, Mihai, Marian, Andra, Simona
Poza cu Robert Serban (in absenta)
Un cadou de la altcineva (desene de Simona Vilau dupa Robert Serban)

Desene colective